mai crede cineva in dragoste adevarata, pura..?

Posted: 19th martie 2009 by nerviimei in Metamorfoze

da, dar prefer sa ascund acest lucru . m-am cam saturat sa fiu luat de fraier pentru ca sunt printre putinii care mai pot iubi ca la 18 ani, care pot iubi sincer si cu toata fiinta…
Din pacate suntem “o specie” pe cale de disparitie datorita societatii in care traim, o societate care are un singur tel:  Sa ajunga pe cea mai inalta treapta a Bunastarii Materiale/Sociale, calcand in picioare:
- toate sentimentele pe care le-ar putea nutri pentru semenii lor.

- iubirea fata de oameni.

- respectul de sine.

- chiar si ura.

De multe ori stau si ma intreb, retoric dealtfel, de ce nu mai vad oameni zambind, de ce oamenii pe langa care trec sunt tristi, ingandurati, rai, haini cu semenii lor?!?

Uitati-va la tv, la un jurnal de stiri. Veti vedea acolo stiri despre frati care se omoara intre ei pentru o bucata de pamant, ramasa ca mostenire de la parinti;  Copii care isi ucid parintii pentru bruma de  pensie pe care le-o da statul dupa o viata de munca. Oare atat de putin valoreaza o viata de om, o bucata de pamant sau cei 300 de lei primit ca pensie? Asa de mult a decazut Societatea in care traim?

Ei bine, se pare ca DA. Am ajuns, ca societate, la un grad de depravare morala, la un cinism si o cruzime fara margini incat uneori mi-e rusine ca fac parte din ea.

Imi atragea o prietena atentia ca, citez: ” hmm…am un singur comentariu la ultimul tau post …asa a fost mereu…in sensu ca fratii se ucid intre ei de la cain si abel. nu cred ca societatea s=a degradat in vreun fel, moral vorbind”

Adaugat ulterior: Da, Oana, din punctul asta de vedere ai perfecta dreptate. Omenii/fratii s-au omorat intre ei din cele mai vechi timpuri, dar azi(poate si din cauza mediatizarii excesive prin toate mijloacele de comunicare in masa), numarul acestor acte de violenta a crescut considerabil. Eu asta vroiam sa subliniez, faptul ca societatea asta ne-a ÎNRĂIT, atat fata de necunoscuti cat si fata de oamenii cu care impartim aceeasi informatie ADN, fie ei parinti, frati-surori,copii, etc.

Si atunci  cam tot ce mai pot sa face este sa sper ca TIMPUL le va rezolva pe toate. Dar nu-i asa. Nici macar timpul nu are cum sa spele toate aceste murdarii morale in care traim si in care  ne complacem.

Hmmm :) ( un zambet amar cu grimasa de rigoare) Am plecat de la iubire  si am ajuns la murdaria morala a societatii de consum in care traim. Desi aparent sunt lucruri distincte , practic acestea sunt in stransa legatura una cu cealalta.

Adusesem in discutie ideea Timpului care le va risipi pe TOATE. Uitati de ea, e o Utopie. As putea incerca sa va explic de ce, dar deja au facut-o mult mai bine decat as putea-o face eu, baietii de la Veritasaga, explicatie cu care sunt intrutotul de acord.

Sa dam Cezarului ce-i al Cezarului:

Timpul e ucigasul perfect…

Timpul e ucigasul perfect,
Omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata…
Omoara ura, omoara iubirea.
Nimic nu mai ramane…
De parca nu ne mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul..
Imi schimba chipul, vietii fura sensul, risipeste stresul
Se ia de noi toti ..
Si-n urma lui nu mai raman nici chei, nici porti..
Iar tu te porti de parc-o sa fii mereu aici.
Te-asezi atunci cand ar trebui sa te ridici,
Taci atunci cand ar trebui sa zici
Si-ataci… oameni care te iubesc crezand ca vor sa te faca sa zaci.
E-un joc nebunesc in care ca si ceilalti te prefaci ca e totul OK
Si-alaturi de ei distrugi lucrurile care ne unesc
Si nu reusesc
Sa-mi amintesc chipul bunicului meu, si-mi pare rau
Dar asta nu este unicul meu…regret
Caci timpul e ucigasul perfect,
Ne omoara putin cu fiecare gura de aer trasa in piept.
Ne face sa uitam cine am fost,
Ii face pe altii sa uite ca am fost,
E ultimul martor, imi stie viata pe de rost,
Dar in final lumea o sa vrea sa uite de noi si de ea
Si-atunci pacea va veni ca sa stea.

Spune-mi de ce pierdem? De ce ne vindem?
De ce luptam in tandem cu ceva invizibil?
Simt cum sub piele ceva ma arde,
Poate parte a nu avea sens in cursul vietii
Dar exista mereu unul mai bun,
Unul care are mai mult,
Unul care-l ascult in timp ce… pe langa mine trece
Mult prea rapid, aproape ca vantul,
Cu timpul omul a creat cuvantul.
De atunci, orice incercare e sortita a fi si ea nereusita
Si vad o viata platita, o penita tocita, obosita
Sa astearna pe foi gandurile celui ce ezita
O mita data, in loc de suflet o pata,
O tumoare ce se extinde, un om ce se prinde
In itele unei viei mizere,
Un imens Univers intre doua emisfere ale unui creier,
Un creier ce canta in noapte si aud soapte.
Simt o moarte dand tarcolae celor ce au trait pentru a le crea
Si ce carte scrie ca ni-i poate lua?
Oare ni-i poate fura?
Oricum observ ca-ncet trupul mi-l schimba
In unele momente timpul ma plimba prin locuri
Cu nume ce imi stau pe limba, dar nu le pot pronunta
Si-mi asum doar rolul, doar fumul, subsolul unei vieti prea normale
Doar visuri de glorie ingropate,
Doar urmari sacrale pe un drum pierdut, lipsit de scut in batai mortale
Acum privind in gandurile tale
Vad ca timpul te separa de lumea ta infecta si lumea de afara,
De cel ce esti si cel de-odinioara,
Un singur calator dintr-o gara, parasita, lipsita de miscare.
Deasupra soarele a disparut, nu ti se pare
Ca acum lumea e doar in ganduri muritoare?

De parca nu ma mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FYhaP0B8nt0&hl=en&fs=1&color1=0xe1600f&color2=0xfebd01&border=1]

  1. Dragman Dragos spune:

    Din pacate treaba asta cu alergatul dupa bunastare,dupa viata mondena,dupe ca ne-a lipsit in perioada comunista o vad si eu in fiecare zi in aglomeratia de la supermarketuri,in frecatul cu masina prin oras 24/7,in aruncatul cu banii pe toate tampeniile si pe telefoane mai scumpe decat venitul pe 3 luni…etc.Toate aceste lucruri ne impiedica sa admiram si sa iubim si ce e simplu,omenesc,natural…ROMANIA,TREZESTE-TE!(MOROMETZII)

  2. Aschiutsa spune:

    E destul de greu sa mai crezi in iubire dupa ce sufletul ti-a fost calcat in picioare in cel mai crunt mod posibil. E normal ca dupa o astfel de experienta sa te inchizi in tine si sa fugi de orice sentiment care te-ar putea face vulnerabil. Inconstient, la randul tau, ranesti in acelasi mod in care ai fost ranit. Nu e o justificare. E doar o constatare.
    E foarte greu sa mai zambesti si sa-ti pastrezi optimismul atunci cand ti-ai pierdut slujba si stii ca te asteapta acasa un copil care are nevoie de hrana, de imbracaminte, de carti pentrru scoala iar tu habar nu ai cum vei reusi sa platesti pentru toate astea. E greu sa mimezi un zambet cand nu stii daca maine vei mai avea un job care sa-ti asigure minimul necesar existentei. E putin probabil sa mai poti zambi cand esti batran si singur, parasit de toti. E imposibil sa zambesti cand esti un copil abandonat de “parinti” inconstienti.
    Nu timpul este cel care poate rezolva toate astea, ci farama de UMANITATE din noi. Dar si pe aceasta o ascundem bine intr-un colt intunecat al sufletului ca sa nu fim luati de fraieri si raniti din nou. Iar asta e cel mai trist.

  3. nimeni spune:

    hmmm, ai scris o minciuna. imi sustin afirmatia astfel: 1. tu nu zambesti, ci te arati a fi un om acru si plictisit; 2. care dragoste de semeni? oare chiar iti iubesti tu semenii?
    … incearca sa scrii lucruri in care crezi tu, nu idealisme.

    • domnulk spune:

      desi ai postat sub protectia anonimatului , ceea ce nu e fairplay atunci cand aduci acuzatii sau faci judecati de valoare, o sa-ti raspund totusi.
      1. Am tot dreptul sa fiu selectiv in a-mi alege adevaratii prieteni, sau persoanele in preajma carora sa fiu EU.
      2. Daca nu ai sesizat zambetul meu inseamna ca tu nu faci parte din niciuna din categoriile de oameni amintite la punctul 1″

  4. avatarina spune:

    wow ce post lung ai scris despre asta.pacat ca te-ai abatut cam mult de la ideea principala.puteai scrie 3 posturi unu cu iubirea, altu cu fratii care se omoara intre ei si altu cu timpul..zic eu

  5. domnulk spune:

    stiu,e stilul meu sa ma abat de la orice.

  6. bloodcalipso spune:

    am nevoie de niste sfaturi,vreau sa omor eu timpul,vreau sa vad in mine sa cred in mine sa stiu cine sunt,dar ma omoara cine timpul?
    raspundemi intrun email pls

  7. Diana spune:

    Intradevar, traim intr-o societate de rahat, care calca in picioare oricare tip de sentiment, nemaivorbind de iubire. Din pacate, acest sentiment atat de unic si frumos, de fapt, unicul sentiment care se presupune ca ar trebui sa ne mentina mereu optimisti, veseli si cu pofta de viata, este tot mai mult devalorizat, ponegrit, uitat. Si chiar nu inteleg de ce…in fuga lor nebuna dupa bani, chiar nu au timp unii pentru un strop de ,,iubire adevarata”?…care sa le lumineze viata…sa le dea o noua speranta…eu sant o fire mai romantica, mai ,,de moda veche”, prefer sa cred ca iubirea e cel mai important lucru in viata unui om, nu gasesc unul mai presus, dar nah, tre’ sa ascund acest lucru, pentru ca imediat risc sa fiu luata in ras de ,,prietenii” mei, daca ii pot numi asa.

*